1 . Un roman, cu origini in Horodniceni, coordoneaza lucrarile de constructie la metroul newyorkez

 

Un specialist in constructii originar din Romania este coordonatorul celor mai mari lucrari de infrastructura ale metroului newyorkez, transmite corespondentul MEDIAFAX la New York.

Asezat confortabil pe un fotoliu in biroul sau situat la etajul sase al cladirii de la capatul bulevardului Broadway, intr-o pauza la jumatatea unei zile de lucru incarcate, Mihai Horodniceanu vorbeste cu pasiune despre proiectele de constructii ale metroului newyorkez pe care le supervizeaza si despre amintiri din Romania. "Ziua mea e inca abia la început, inca nu am verificat corespondenta", spune el. Secretara tocmai i-a facut un sumar al programului din ziua urmatoare.

Alaturi de diplome, pe unul din peretii biroului sau sunt doua tablouri de pictura abstracta. "Sunt de Francisc Bartok, un nepot al lui Bela Bartok. L-am cunoscut aici la New York si am devenit prieteni", explica Horodniceanu. Acasa mai are un numar semnificativ de lucrari ale pictorului roman stabilit în Franta si decedat la sfarsitul anilor '80.

In functia de director al MTA Capital Construction Company, proiectantul cu doctorat in inginerie Mihai (Michael) Horodniceanu este coordonatorul celor mai mari proiecte publice de infrastructura din New York in ultimii 70 de ani, al caror cost se ridica la 17.5 miliarde de dolari. Extinderi ale liniilor de metrou existente, modificarea rutelor actuale pentru o mai buna fluidizare a traficului, tunele adiacente pe sub zone rezidentiale si un nou terminal feroviar situat la zeci de metri sub pamant in chiar inima Manhattanului.

 

Vizita la Horodniceni: Exista un singur drum, iar localitatea era la capatul drumului

Specialist in domeniul arterelor rutiere si feroviare din metropola americana, Horodniceanu rememoreaza un moment din timpul vizitei sale in comuna natala a bunicilor sai din nordul Moldovei, al carei nume il poarta: "Am fost acolo in 2005, la o reuniune de familie, iar cand am ajuns, spre uimirea mea am constatat ca exista un singur drum, iar localitatea era la capatul drumului".

S-a nascut la Bucuresti in 1944, dar locul de care ii este legat numele este Horodniceni, comuna din judetul Suceava, unde bunicii si strabunicii sai au locuit, urmasi ai unei familii de evrei care s-au stabilit acolo la inceputul al secolului XIX-lea . "In anul 2005 am organizat o reuniune acolo, cu mai multi reprezentanti care poarta acest nume veniti din mai multe colturi ale lumii. Am vizitat impreuna cimitire evreiesti din mai multe localitati din nordul Moldovei si am reusit sa reconstruim impreuna un arbore genealogic al familiei noastre, care duce la doi frati evrei care au emigrat in Moldova din Galitia, dupa anexarea de catre Imperiul Austro-Ungar", povesteste el.

 

Nu a vrut sub nici o forma sa renunte la numele de Horodniceanu

Desi este un nume adoptat de stramosii sai - "probabil in perioada Emanciparii", nu s-a gandit niciodata sa renunte la el, nici macar dupa casatorie. "Am avut mari probleme cu pronuntarea numelui meu in Israel, dar aici in America oamenii sunt foarte intelegatori", povesteste Horodniceanu. Mai mult, sotia Batsheba a imbratisat numele si chiar limba romana. "Cand am venit la New York la inceputul anilor '70, sotia mea, care nu este de origine romana dar invatase limba de la parintii mei, a aplicat pentru o pozitie de traducator la o judecatorie aici si, spre surprinderea mea, a fost angajata", îsi aminteste el.

Mihai Horodniceanu a emigrat din Romania împreuna cu familia in anul 1961, la varsta de 17 ani. "Terminasem clasa a X-a, la Liceul Caragiale si probabil ca am avut profesori buni, pentru ca limba romana mi-a ramas", spune el zambind, vorbind romaneste aproape la perfectie.

In Israel a terminat studiile liceale si a facut armata, trei ani, iar apoi a absolvit facultatea de Inginerie la Universitatea "Technion" din Haifa, in 1971. "Dupa care am venit aici in Statele Unite in ideea ca o sa stau aici 2-3 ani, iar acesti 3 ani s-au transformat in 40", spune el. Si-a continuat studiile la Columbia University, unde a obtinut un Master degree in Management si ulterior un doctorat in Transporturi, Inginerie si Planificarea Transporturilor la NYU Politechnic University, in 1977.

 

A fost Directorul Departamentului Trafic din cadrul Primariei New Yorkului

In acelasi timp si-a inceput cariera profesionala. In primii cinci ani a lucrat la Berger Lehman - o filiala a Louis Berger, una dintre cele mai mari companii din lume in domeniul consultantei pe infrastructura, dupa care in 1975 a devenit conferentiar la Institutul politehnic din cadrul NYU, unde si-a luat doctoratul. Acolo a lucrat pe cercetare, iar in 1978 a devenit asistent de profesor universitar, pozitie ocupata pana in 1980, pe profilul Transporturi, Planificare si Ingineria Transporturilor. "Practic specializarea mea a fost in Siguranta Transporturilor", explica Horodniceanu, mentionand ca in acelasi domeniu si-a luat si doctoratul.

De perioada academica se leaga si primul proiect antreprenorial. "Am infiintat o companie, care se chema Urbitran, impreuna cu un grup de colegi", care a devenit pana la inceputul anilor '90 unul dintre cei mai importanti furnizori de servicii pe proiecte tehnice de transporturi, cu peste 200 de angajati si filiale regionale in New York, New Jersey Connecticut si Pennsylvania, povesteste el.

A renuntat la firma in anul 1986, cand a fost numit Directorul Departamentului Trafic din cadrul Primariei New Yorkului, pozitie pe care a detinut-o pana in anul 1990 si totodata prima sa experienta in sectorul public. A revenit la conducerea firmei in anul 1990, la incheierea mandatului, pana in vara anului 2008, cand a fost numit in functia de presedinte al MTA Capital, o divizie a Metropolitan Transportation Authority (MTA), care se ocupa de toate proiectele de extindere a infrastructurii metroului newyorkez si liniei de tren locale Long Island Railroad (LIRR 

Filmari saptamanale pentru Canalul Discovery

Intre o sedinta la primarie si o vizita pe santier, constructorul-sef Horodniceanu mai are in programul saptamanii o filmare pentru Canalul Discovery, care face un documentar despre proiect, si o vizita la o gradinita din zona santierului, unde incearca sa le explice copiilor, in limbaj profan de ce constructia dureaza asa de mult, aratandu-le cum se fabrica mortarul intr-un castron.

Nelipsit in toate aparitiile sale papionul, pe care il poarta cu religiozitate, indiferent de situatie. "Orice om are idiosincraziile sale. Am început sa port papion dintr-un motiv destul de prozaic: imi murdaream mereu cravata in timpul lucrului. Ca profesor universitar, am considerat ca mi se potriveste oarecum. Astfel, in prezent a ajuns un fel de marca a identitatii mele, fiind unul din putinii membri al breslei inginerilor si arhitectilor care poarta papion. Si cu siguranta singurul oficial pe care il veti intalni purtand asa ceva", adauga el.

 

A încercat de doua ori sa faca afaceri in Romania, dar nu a reusit

In Romania spune ca se intoarce intotdeauna cu placere. A avut doua tentative de a deschide afaceri in Romania, de doua ori, o data in 1992, printr-un parteneriat local cu un prieten din copilarie, iar ulterior incercand sa obtina un contract cu Administratia Nationala a Drumurilor, finantat de Banca Mondiala. In ambele nu a reusit. "Am realizat ca in unele locuri e mai bine sa mergi doar in vizita, asa ca mai bine muncesc aici si merg in vizita acolo", spune el. Ramane insa intotdeauna deschis, daca i s-ar solicita sprijinul sau experienta.

"In Romania sunt foarte multi ingineri buni, ceea ce este important. Dar ce am invatat eu aici este ca foarte important este managementul ingineriei", subliniaza Horodniceanu, adaugand: "Pentru mine Romania este foarte importanta, deoarece toata baza educatiei mele vine din Romania. Acest lucru nu se poate uita si nu poti renunta la el".

Cea mai mare realizare a sa ramane insa familia: sotia Batsheva - si cei doi fii Oded si Eran, in varsta de 37 si 34 de ani, ambii realizati profesional si familial. Chiar daca este bunic, nu se gandeste la pensionare. "Consider ca am trecut de varsta pensionarii, cand aveam 40 de ani", glumeste el.

"Motivatia mea personala a fost totdeauna de a face lucrurile mai bine si de a împinge limitele profesionale. De fiecare data cand am schimbat un loc de munca - si l-am schimbat de trei ori, am castigat mai putin. Finantele nu au fost motivatia principala", conchide inginerul Horodniceanu.

Corespondenta de la New York de Ilie FUGARU, ilie.fugaru@mediafax.ro.

 

 

 

2 . Amintiri consemnate de Liana Saxone-Horodi (Israel)

 

NEAMUL HORODNICENILOR

 

            Doua articole exceptionale au aprut in ziarul Top Business din Bucuresti, datorita domnului Constantin Dumitru - directorul acestei publicatii - si a doamnei Gabriela Ionita, corespondenta ziarului la Iasi . Titlul sub care au aparut aceste articole ne-a uluit pe toti cei care am participat la excursia de radacini a familiei Horodniceanu : Iesiti din Romania tragica, intrati in Romania Magica. Neamul Horodnicenilor s-a reunit la "radacini".

            Daca stam sa ne gandim mai bine, in majoritatea cazurilor preocuparea pentru "radacini" este ocupatia celor ajunsi la varsta a treia. In cazul nostru, adica al familiei sotului meu, Mirel Horodi-Horodniceanu , s-a intamplat cu totul altfel.

            La sfarsitul anului 2003, o tanara din Romania, Raluca Horodniceanu, preocupata ca nu avea nici o legatura cu familia tatalui ei, pe care o banuia ca exista in strainatate, a cautat numele de Horodniceanu prin Google pe internet. L-a gasit  pe Eiran Horodniceanu, un tanar din Washington, caruia i-a trimis un e-mail. Acesta a pasat e-mailul tatalui sau, Michael din New York, care a raspuns afirmativ: "suntem rude, mai mult sau mai putin apropiate". Au început schimburi de informatii cu familiile din Franta, din Statele Unite si din Israel.

            Astfel am constatat ca numele de Horodniceanu a fost pastrat doar de una din familiile din Israel si de ramura americana, in schimb in Franta ei se numesc Horaud sau Horeau, iar în Israel, Horodi (doua familii) si Hadar (o familie). Pe baza informatiilor primite, cu talentul sau de cercetator si cunostiintele sale in domeniul informaticii, Radu, varul din Franta, a alcatuit chiar un arbore genealogic al familiei.

            In mai putin de un an ne-am întalnit "pe viu" la un restaurant cu specific romanesc, din centrul Tel-Aviv-ului. Serbam ziua de nastere a seniorului familiei, Philip Horodniceanu (90 ani), care traieste in Israel, tatal lui Michael Horodniceanu (60 ani), "varul din America" si unchiul lui Radu si al lui Pierre, "verii din Franta" si al lui Doron, "varul din Olanda". "Ne-am îndragostit la prima vedere" si, la sfarsitul saptamanii, ne-am reunit la Aseret (lânga Ashdod) la Meir Horodi, plecat din Romania din 1947. Aici au venit si tinerii din familie, nepotica noastra Eden, care atunci avea numai 8 luni, fiind cea mai tanara participanta. Atmosfera capatase mai multa "culoare". Din nou mancaruri romanesti - sarmalute in foi de varza si mititei - udate cu vin de calitate, multa "sporovaiala" si, in mijlocul gradinii pe un sevalet, un panou mare cu "arborele genealogic". Toti Horodnicenii il studiau cu atentie si cautau sa-l completeze. Aici s-a lansat ideea de a face o excursie "de radacini" în Romania, pentru a ajunge acolo unde s-au nascut ei sau parintii lor si pentru a cunoaste locurile in care au trait bunicii si strabunicii lor. Dar, mai ales, eram cu totii curiosi sa cunoastem locul de unde se trage numele familiei, comuna Horodniceni din judetul Suceava, loc pe care nici unul dintre noi nu-l vizitasem vreodata. Cu organizarea excursiei a fost însarcinat Meir, care este de multi ani ghid de turism pentru Romania.

            Si, asa, iata grupul nostru ajuns la Bucuresti la inceputul lunii iulie pentru a porni la drum. Au fost 9 zile pline, intense, foarte obositoare dar... cu multe, enorm de multe satisfactii.

            Din grup au facut parte:

            Din ramura americana Michael Horodniceanu, care a emigrat în 1961 in Israel, unde a studiat la Tehnionul din Haifa. A plecat in 1970 in Statele Unite, pentru a-si da doctoratul. A fost profesor la Politehnica din New-York si a indeplinit chiar functia oficiala de responsabil cu traficul in New York. Astazi are o companie de arhitectura si inginerie. A venit insotit de sotia sa Bat-Sheva, care desi s-a nascut la Salzburg si a crescut in Israel, vorbeste fluent romaneste si de fiul sau Odet, un tanar gata totdeauna sa ajute ca grupul sa-si realizeze planurile.

            Ramura franceza este cel mai bine reprezentata. Familia doctorului Florian (Nardi) Horaud (1925-2000), care a fost un stralucit cercetator si profesor la Institutul Cantacuzino din Bucuresti si in continuare la Institutul Pasteur din Paris, este reprezentata de Thea, vaduva lui Nardi si de cei doi fii, Radu si Petre. Radu Horaud, director de cercetare la Institutul National de Cercetari in Informatica si Automatizari din Grenoble a venit insotit de Florence, tanara lui sotie, o frantuzoaica din Monaco, soacra sa Suzanne si fiul Fabien, de numai 18 luni, "mascota" cea mai superba pe care am putut sa o avem in aceasta excursie. Celalalt frate Pierre (Petre) Horaud, medic gastro-enterolog la un spital din  Guadeloupe (Antilele franceze), a venit insotit de fiica sa Sandra, o tanara de 13 ani. La sfarsitul calatoriei am cunoscut-o si pe prietena sa, o frumoasa guadeloupeza.

            Cea mai emotionanta participare a fost a doamnei Marie-Jo Couesnon, din Granville (Normandie), pe care o cunosteam doar din corespondenta. Tatal ei, Milo Horeau, fiul profesorului Iancu Horodniceanu din Roman, a plecat sa studieze medicina in Franta, inainte de razboi, unde s-a casatorit si s-a stabilit, practicand medicina intr-o mica localitate. A supravietuit  lagarelor de concentrare unde a fost deportat din 1943 pana in 1945. Dupa moartea tatalui ei,in 1983, Marie-Jo a intrat in corespondenta cu sotul meu si acum iat-o, alaturandu-se familiei in calatoria in Romania, pe care nu avusese prilejul s-o cunoasca decat din povestiri.    

            Desigur partea cea mai mare a familiei traieste in Israel. Din Israel au venit: Adrian Horodniceanu impreuna cu sotia sa Olga si cele doua fiice Maia si Edna, din Hertzlia; Moshe Hadar si sotia Rodica din Naharia; Adi Kandel (mama sa era nascuta Horodniceanu) cu sotia sa Tzipi si Hana (Leanca) Marcus (soacra ei era nascuta Horodniceanu), din Tel-Aviv. Acestia sunt cu totii descendentii lui Avrum Horodniceanu din Falticeni.

            Alta ramura este a lui Meir Horodi, din Aseret, ghidul nostru, împreuna cu sotia sa Ruth. In fine, Mirel Horodi, cu subsemnata. Si ni s-au alaturat, fara sa faca parte din familie, dar integrandu-se pe deplin, prietenii noatri Fanchette si Willy Schaier din Kiriat Bialic.

            La Suceava ni s-a alaturat si ramura Horodnicenilor din Romania, prin Puiu (Ilie) si fiica sa Raluca, veniti de la Bucuresti.

            De fapt excursia debutase la Bucuresti cu o masa "ca-n povesti", pe care Puiu si sotia sa Pusa ne-au oferit-o in frumosul lor apartament din strada Polona. Pe Pusa am vazut-o prea putin cu acest prilej, caci ea a stat mai mult la bucatarie. De abia cand ne-am intors la Bucuresti, am avut prilejul s-o cunosc mai bine, gasind multe puncte comune si sper ca am stabilit cu ea o buna legatura in viitor.          

            Am pornit la drum din Bucuresti intr-o duminica ploioasa. Primul popas l-am facut la Templul Coral. Era primul contact cu sinagoga si probabil ca fiecare a rostit in gand rugaciunea de pornire la drum.

            Incepeam sa ne cunoastem intre noi. Fiecare veneam din medii si din tari diferite, cu propria personalitate si experienta de viata, iar faptul ca timp de noua zile vietuiam impreuna, mancam impreuna, vedeam lucruri noi, schimbam impresii, ne ajuta sa ne cunoastem mai bine decat daca am fi corespondat ani de zile. 

            Am poposit la Sinaia, Brasov, Sighisoara, Târgu Mures. Pe langa obisnuitele obiective turistice am vizitat si sinagogile restaurate din Brasov si Targu Mures, care fac o buna impresie. La Targu Mures, dupa o masa festiva la Hotelul Continental, Radu ne-a anuntat ca are sa ne faca o comunicare importanta. Ne-am adunat dupa masa pe terasa hotelului unde ne-a povestit  ca a intrat in corespondenta cu profesorul de istorie Constantin Tarziu din Mihaiesti,sat apartinator Comunei Horodniceni si, astfel, a aflat ca familia noastra este urmasa lui Ilie Horodniceanu, intendent al boierilor Cantacuzini pe la 1860. Eram cu totii curiosi sa ajungem in sfarsit la Horodniceni, pentru a afla amanunte .

            Din nou la drum, în cea mai lunga etapa, prin Reghin, Bistrita Nasaud, Pasul Tihuta, cu o oprire sus la Piatra Fantanele, apoi Vatra Dornei, Campulung Moldovenesc, Voronet, Gura Humorului, cu popas de noapte la Suceava.

            A doua zi am plecat de dimineata spre Falticeni, de unde pe soseaua secundara spre Gura Humorului, am ajuns la o intersectie pe care indicatorul anunta spre emotia tuturor: "Drumul 209A - Horodniceni 12km". Strabatem o regiune frumoasa, cu campuri bine lucrate si case aratoase, întrebam pe localnici drumul la Mihaiesti, la casa domnului profesor Constantin Tarziu. In sfarsit ajunsi la destinatie, ne-am asezat roata in curte. Picura, dar nu într-atat incat sa ne sperie. Talere cu cirese s mari si proaspete oferite de gazda treceau din mana in mana. Si, surpriza, o monografie intitulata "Convietuiri in Horodnicenii Sucevei ", proaspat tiparita, lucrare alcatuita de domnul profesor si dedicata lui Radu Horaud, statea pe masa.

            Comuna Horodniceni este o unitate administrativ-teritoriala situata pe podisul Falticenilor, pe vaile Rosioarei si Bradatelului, marginita la nord de Valea Somuzului, cuprinzand satele Mihaiesti, Rotopanesti, Bradatel, Horodniceni, Rabaia si Botesti. Dupa anexarea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic (1775), granita stabilindu-se pe Somuz, Horodnicenii devin localitate de granita, ceea ce atrage o dezvoltare economica accelerata, inclusiv stabilirea unei importante comunitati de evrei, care numara la 1896 peste 140 de membri .

            Domnul Constantin Tarziu subliniaza in monografia sa ca influentele din Bucovina Imperiala si din Galitia aduse de evrei au fost benefice pentru locuitorii acestei comune. "Stabilirea la Horodniceni a comunitatii evreiesti a avut consecinte importante asupra igienei, starii de sanatate, imbracamintei, alimentatiei si a profesionalizarii multor romani in meserii nemaicunoscute de oamenii acestor meleaguri pana atunci". Comunitatea evreilor din Horodniceni s-a dezvoltat in mod atipic. Spre deosebire de targurile in care evreii si-au intemeiat sinagogi, cimitire, bai rituale, evreii din Horodniceni au trait amestecati cu populatia bastinasa, plecand pentru servicii de cult la Falticeni. Antisemitismul nu s-a manifestat la Horodniceni, ceea ce se poate constata din refuzul taranilor de a participa la rascoala din 1907, impotriva arendasului Vaisenberg. In ceea ce-l priveste pe Ilie, intemeietorul familiei, el si-a luat probabil numele de Horodniceanu dupa ce a parasit comuna, stabilindu-se la Falticeni sau Botosani, unde vom gasi in cimitire acest nume.

            Am parasit comuna Horodniceni. Eram cu totii sub impresia celor auzite din expunerea profesorului Constantin Tarziu, curiosi sa citim pe indelete monografia domniei sale Convietuiri In Horodnicenii Sucevei . Am luat un exemplar suplimentar pe care l-am inmanat la Bucuresti profesorului Andrei Oisteanu, autorul volumului Imaginea evreului în cultura romana , citat ca bibliografie de baza de autorul monografiei. Inainte de plecare ne-am oprit la monumentul eroilor din primul razboi mondial, cand au cazut si numerosi evrei.

      La sfârsitul acestui tur de forta, rudele noastre ne-au marturisit ca nu numai locurile vizitate au fost frumoase, ci si oamenii pe care i-au întâlnit în România, deschisi si prietenosi.  Dar lucrul cel mai important a fost ca s-a stabilit între noi o legatura care nu s-ar fi creat în nici o alta conditie si nicaieri. Si speram ca la întâlnirile viitoare sa participe si membrii familiei care n-au putut lua parte la aceasta prima editie. Ma gândesc în primul rând la verisoarele din Paris si din Detroit, dar si, de ce nu, la noi cunostinte, care exista pe undeva prin lume, legate de neamul Horodnicenilor. De altfel "Horodnicenii" au la dispozitie un site web: www.horodniceanu.com , unde sunt publicate informatii despre familie.

            Asa cum conchidea doamna Gabriela Ionita, în articolul citat din publicatia Top Business : "Horodnicenii vor pleca din nou spre diferitele colturi ale lumii, însa vor lua cu ei o farâma din România magica, care le va reveni în minte cu drag, ori de câte ori îsi vor aminti sau vor vorbi despre «radacinile» lor. Si bineînteles ca vor reveni în România, îi vor aduce cu ei pe cei din familie, care acum n-au putut fi prezenti, pentru ca Horodnicenii Sucevei va ramâne un reper important în sufletul fiecaruia dintre ei".

 

            (Articol aparut în ziarul Viata Noastra , vineri, 5 august 2005)


Back